Șahul are adesea anumiți termeni specifici meniți să identifice reguli sau situații mai puțin cunoscute începătorilor, dar absolut necesare pentru buna desfășurare a jocului.
Așadar, ceea ce numim prin termenul general piesă, în timpul jocului se înțelege oricare dintre actorii disponibili pe tabla de joc, fie că este vorba de Rege (R), Damă (D), turn (T), nebun (N), cal (C), sau pion. Figura este însă un termen ce are rolul de a desemna orice piesă în afară de pioni. Așadar, pionii sunt piese iar regele, nebunul sau calul sunt desemnate prin titulatura de „figuri”.
Atunci când atacăm o piesă fără ca aceasta să se mai poată mișca după acțiunea de atac, figura se consideră a fi legată. Legarea este o acțiune care presupune existența a trei piese: piesa a cărei libertate de mișcare este zădărnicită, piesa care atacă și cea care se interpune între cele două pentru a împiedica declararea situației de șah sau capturarea unei piese importante. În final, piesa legată este cea care nu mai poate efectua mișcări ulterioare fără să pună în pericol piesa apărată. Singurele piese care pot efectua legare sunt regina, turnul și nebunul.
Atacul prin descoperire presupune mutarea unei piese cu scopul de a deschide o linie, coloană sau diagonală pe care o altă piesă proprie să devină atacator. De cele mai multe ori, piesa pe care o mutăm trebuie să creeze şi ea o ameninţare. Atacul prin descoperire seamănă cu atacul dublu, doar că în acest caz două piese proprii, nu doar una, atacă simultan două piese adverse.
Șahul dublu este un atac realizat cu două piese (concomitent), iar așezarea pieselor nu se poate obține decât prin descoperire.
