Eu nu țin minte în copilărie să le fi cerut părinților mei să se joace cu mine. Gândeam pe atunci că joaca e pentru copii și se petrece numai între ei, adulții de abicei având ceva sau altceva de făcut.

Vremurile s-au schimbat și iată că în prezent copiii adesea ne solicită să ne jucăm împreună.

Când băiețelul meu cel mare avea cred 1 an și 9 luni, țin minte că trăgea de mine ca de obicei să mă joc cu el.

Tocmai căutam ceva într-unul din sertarele bibliotecii și am dat cu ochii de șah.

O tablă mare de lemn, cu piese imense și frumos rotunjite care străluceau.

Fără să mă gândesc prea mult îi spun încântată:

– Gata jucăm șah! Vrei?

– Daaa…

îmi răspunde copilul plin de speranță, la vederea imensei cutii de lemn și cu ceva ce zornăia de zor prin ea.

Mi-am făcut eu repede un plan. Urma să îl învăț despre tabla de șah, despre piese, reguli, etc. Gânduri din astea mi-au străbătut fulgerător mintea.

Las cutia jos în fața copilului vădit încântat de noul joc, nemaivăzut până atunci și mă întorc să închid sertarele bibliotecii.

Nu știu cum și când a deschis cutia. Că a scos piesele și le-a aruncat cât colo am realizat instant. Dar ce am văzut când am dat cu ochii de el, m-a lăsat fără replică atunci. Acum, peste ani, încă mă mai amuză…

Dragul de el, ședea triumfător în cutie.

Cu piciorușele puțin îndoite și un zâmbet ghiduș pe chip, cuibărit în cutie mi-a spus candid …hai și mi-a făcut semn că trebuie să îl împing.

Planul meu cu strategie și reguli s-a indepărtat fulgerător de momentul prezent. Am râs, am adunat piesele și am făcut o tură cu tabla de șah prin cameră pe post de vagonet.

La acea vârstă jocul lui preferat era să se strecoare în tot felul de cutii, sertare, șifoniere și dulapuri.

Tabla de șah nu a fost pentru el decât o nouă ascunzătoare.

Copilul nu a jucat șah, dar s-a jucat cu șahul.

Am mai încercat de câteva ori să ne jucăm “de-a șahul”.
În poza din articol, tocmai împlinise doi ani.
Tabla nu mai era vagonet și nu se mai așeza în ea.
A renunțat pe parcurs să mai arunce piesele cât colo..
Era un început oricum.

 

Succes dragi părinți!