Între el şi Sadoveanu, Iosif Mendelson, de asemenea posesor al unei forţe de joc remarcabile. După maestru, urmez eu, în uniformă militară. Eram parcă ceva mai tânăr… La margine, timişoreanul Alex Tyroler, câştigătorul turneului. M-a învins greu, într-o Indiană care a durat vreo 70 de mutări, o partidă decisivă Eu am ieşit pe locul doi-trei împreună cu Balogh. În picioare, de la stânga spre dreapta, îi vedem pe Aurel Lernovici, un pasionat, şi el, propagator şahist, redacta o cronică de şah la un ziar bucureştean, maiorul Caraman, Winkler, care a ieşit pe locul cinci, lugojeanul Ionel Linţia, Roman Freytag, clasat pe locul şase. De ultimii doi nu-mi mai amintesc.

— Avem în faţă cărticica pe care aţi tipărit-o în 1915: „Jocul de şah. Noţiuni pentru începători. Ediţia II Bucureşti. Institutul de arte grafice Bucureşti.” Autor la 16 ani… Citea din introducere: „Fără nici o exagerare şahul este jocul cel mai nobil. El, cerând din partea jucătorului atenţiune, răbdare, calcul, natural că va avea o înrâurire folositoare asupra acestuia, desvoltându-i calitățile intelectuale”. Care este povestea acestei lucrări?

— Ideea publicării unui manual se înfiripase mai de mult, pentru că eu am început propagarea jocului de şah încă de când aveam nouă ani. Atunci am ţinut o conferinţă la sala Liedertaffel, consemnată în ziare ale timpului. La conferinţă au venit şi copii însoţiţi de părinţi. Unii vârstnici au fost sceptici la apelurile mele pentru dezvoltarea şahului, alţii au avut zâmbete îngăduitoare faţă de ceea ce au numit o pasiune ereditară (cel ce mă iniţiase în şah fusese tatăl meu). Propagând şahul printre colegii de şcoală, mi-am dat seama că e nevoie de un manual simplu, cu noţiuni elementare pentru începători. În vremea aceea apărea „Revista copiilor şi a tinerimii”, editată de ziaristul progresist G.C. Costa-Foru, văr primar cu tata. Fratele meu mai mare lucra şi el pentru revistă, ca administrator. M-am dus la Costa-Foru, i-am vorbit despre şah şi i-am cerut sprijinul. Se pare că am pledat convingător, deoarece a fost de acord ca să publice o broşurică în cadrul Bibliotecii Revistei.

Sursa: Revista Română de Șah, 1984

Citește și: O scrisoare inedită a lui Coșbuc (I)