În decursul timpului, nu puţini au fost cei ce au încercat să creeze noi forme ale jocului de şah. Unele au fost aplicate în problemistică; altele au putut fi experimentate în câteva concursuri fără răsunet.
Iată câteva din aceste inovaţii care au încercat zadarnic să înlocuiască străvechiul şi minunatul joc de şah cum îl cunoaştem noi:
ŞAH CU MUTARE DUBLĂ, un joc propus în Franţa la Marsilia, fiecare jucător având dreptul la două mutări consecutive. Șahul poate fi dat doar cu a doua mutare din serie iar adversarul trebuie să pareze şahul cu prima sa mutare. Au fost publicate câteva partide, dar nu s-au găsit amatori care să se dedice acestui joc modificat.
ŞAH ÎNTÂMPLĂTOR a primit numele unui joc în oare în poziţia iniţială nu se află pe tablă decât pionii, figurile urmând să fie aşezate după dorinţa fiecărui jucător. Partida propriu zisă începe abia după ce pe tablă se află toate cele 32 de piese. Printre cei ce au propus şi au practicat „şahul întâmplător“ a fost marele maestru Paul Benko. S-a spus că acest nou tip de joc ar face partidele mai interesante deoarece jucătorii nu ar mai putea utiliza actuala teorie a deschiderilor şi s-ar înregistra mai puţine remize de salon. După un turneu demonstrativ organizat în deceniul trecut în S.U.A. nu s-a mai vorbit despre această modalitate de joc.
ŞAHUL CU ŞI FĂRĂ CAPTURI. În aceste jocuri adversarii au obligaţia de a efectua orice capturi posibile (sau dimpotrivă de a nu captura decât atunci când nu există altă alternativă).
Sursa: Revista română de șah
