În sala unuia din cele mai cunoscute cluburi de șah din Londra și-a făcut apariţia, într-una din zilele anului 1912, un bărbat tânăr, slab, sub 30 de ani, bina îmbrăcat şi care, era vizibil, nu se prea simţea în apele lui. Sosise în capitala britanică — venind de la Berlin — cu câteva ore mai înainte și prietenul care-l adusese la club îl lăsase după aceea singur. Tânărul nu cunoștea limba engleză și privea tăcut când la o partidă, când la alta din cele jucate de membrii clubului.
La un moment dat, cineva l-a întrebat, prin semne, dacă nu vrea să joace o partidă. Oaspetele a fost bucuros de invitație și a acceptat-o. Întâlnirea a fost scurtă |și dramatică și abia după ce l-a făcut mat pe adversarul său a aflat tânărul sosit din Germania că l-a învins pe sir George Thomas, campionul clubului care avea să devină mai târziu campion al Marii Britanii. Înfrângerea jucătorului lor numărul 1 a stârnit senzaţie în rândurile membrilor clubului şi partida a fost reluată și analizată mutare ou mutare. Atunci au aflat şi şahiştii londonezi că musafirul lor era puternicul jucător berlinez Edward Lasker, transferat cu serviciul la o filială britanică a unei companii electrice germane. Partida a fost reprodusă în diferite reviste de șah şi campionul mondial Emanuel Lasker, care a comentat-o, i-a dat numele „Tragicomioul voiaj al regelui negru“.
Sursa: Revista română de șah – 1984
